Feeds:
Articole
Comentarii

Cartofi gratinati

Cartoful se poate transforma ușor într-o rețetă gustoasă. De multe ori intrăm, însă, în pană de idei și ne rezumăm la aceeași cartofi prăjiți sau, în varianta mai sănătoasă, piure de cartofi. Pentru cei care vor să facă saltul spre alte feluri mai gustoase vă prezint o rețetă extrem de ușoară și gustoasă de cartofi gratinați 🙂

reteta usoara de cartofi la cuptor

Timp de preparare: 50 – 60 de minute

Ingrediente:
2 ouă
6 cartofi albi, feliaţi și cubulețe
sare
piper
200 g cașcaval afumat ras
500 ml lapte
2 ouă mari
pătrunjel verde sau uscat, pentru servire (opţional)
unt, pentru uns tava

Mod de preparare: Se preîncălzește cuptorul la 180 grade. Se unge cu unt o tavă, apoi se aşează un strat gros de felii și cuburi de cartofi, apoi se presară caşcaval ras. Se repetă operațiunea în 3 straturi. Într-un bol mic, se amestecă laptele, ouăle, sare și piperul până se omogenizează, apoi se toarnă peste cartofi. Se acoperă tava cu folie de aluminiu şi se dă la cuptor 30 de minute, la 180 grade, apoi se îndepărtează folia și se mai lasă încă 20-30 min. Cu 10 min. înainte de a scoate tava de la cuptor, se mai presară o mână de cașcaval ras pe deasupra. Se lasă app. 15-20 de minute să se răcească şi apoi se pot servi cu puțină verdeață presărată.

reteta usoara de cartofi la cuptor

cartofi gratinati la cuptor

 

Se pot servi cu friptură de orice fel, dar și simpli, ca fel principal! POFTĂ BUNĂ!!!

Cartofi gratinati mod de servire

Reclame

Dacă pentru mulți ziua de luni începe cu „Ăăă, deja e luni?!”, la mine a început cu „Yeiii, am o întâlnire mișto în seara asta!”, iar când întâlnirea este cu nimeni altul decât Gerard Butler, atunci cred că puteți înțelege pe deplin entuziasmul din Yeiii 🙂

Așadar, fără prea multe cuvinte de prisos, vă invit la domnișorica Gingerică, pentru o scurtă relatare a unei seri petrecute cu untul irlandez.

…și nu uitați, filmul apare în cinema din 26 octombrie și este distribuit de Ro Image 2000.

operatiunea-killer-hunter

Zilnic suntem asaltați de dulciuri rafinate pline de zahăr și alte ingrediente nu tocmai bune pentru sănătate. Este greu să reziști tentației de a mânca “ceva bun” măcar o dată la cateva zile, dacă nu zilnic. De aceea, de ceva vreme am evitat să le mai cumpăr și să le prepar în casă, iar al meu om este cel mai fericit de această decizie.

prajitura cu visine

cherries cake

Timp de preparare: 50 – 60 de minute

Ingrediente:
6 ouă
250 gr zahăr
6 linguri apă fiartă
2 – 3 picături de esență de vanilie
app. 400 gr făină
1 linguriță praf de copt
500 gr vișine

Mod de preparare: Se mixează gălbenușurile cu zahărul până ce se obține o compoziție cremoasă, adăugând apa fierbinte puțin câte puțin. Se adaugă treptat esența de vanilie, apoi făina și praful de copt și se încorporează până ce devine un aluat consistent.

Separat se bat albușurile spumă tare și se încorporează în aluat cu ajutorul unei spatule (sau al unei linguri de lemn) prin mișcări circulare. Odată opținută compoziția omogenă, se toarnă în tava tapetată cu hârtie de copt și se nivelează cu ajutorul spatulei, apoi se așează vișinele fără sâmburi pe toată suprafața prăjiturii. Eu am folosit vișine de la congelator, lăsate la scurs înainte.

Prăjitura se coace în cuptorul preîncălzit la 180 grade app 45 de minute, sau până ce se rumenește ușor pe margini. Se lasă la răcit, apoi se porționează. Pentru un aspect frumos se poate presăra puțin zahăr pudră, însă personal consider că este suficient de dulce și fără.

Merge foarte bine alături de o cană de lapte cald cu cacao. 🙂 Poftă bună!

prajitura cu vizine

pandispan cu visinepraji cu visine

 

Când ți se prezintă un trailer cu Thor în toată splendoarea bustului descoperit și ud de ploaie și cu Anastasia Steele în rol de badass, e clar că trebuie să mergi la film! Așa că, scurt pe doi, zis și făcut, mulțumită roșcatei mele dragi care mi-a bucurat ziua cu 2 invitații! Astfel că vă invit să poposiți aici, pentru impresii și păreri despre noul thriller/mister apărut pe ecrane… nu de alta, dar nu îmi pot lua gândul de la mușchii conturați ai lui Chris Hemsworth, aici în rol negativ, ca să nu mai zic de revederea cu Jeff Bridges 🙂

…și nu uitați, filmul apare în cinema din 12 octombrie și este distribuit de Odeon Cineplex.

Bad Times At The El Royale

Pentru persoanele de o anumită vârstă, Tom Cruise nu este doar un actor, este actorul cu de toate. De la Risky Business și Top Gun, la Jerry Maguire, Minority Report, Magnolia sau The Color of Money, Cruise poate juca orice și o face cu atâta naturalețe încât nu pot să nu mă întreb, comparativ cu alte “prospături”, ce se va alege de cinematografie odată cu dispariția dinozaurilor de talia sa?!

MISIUNE: IMPOSIBILA. DECLINUL în păreri subiective și detalii împărtășite, aici, acasă la roșcata mea preferată 🙂

Misiune_Imposibila_Declinul

Am diverse păreri care cu timpul se tot schimbă datorită înaintării în vârstă, unei gândiri mai profunde şi a unor analize mai exacte.

Viaţa de zi cu zi şi-a pierdut din culoare, nu în sensul existenţei, ci în sensul percepţiei lumii, omul fiind dominat mai mult de ceea ce este palpabil, de material, de forţa ştiinţei şi a tehnologiei, cufundându-se într-o mare necunoscută de imagini, memorii, hdd-uri, biţi, Internet, viruşi etc. Deci, dacă aşezăm într-o altă ordine gândirile, putem afirma faptul că trăim într-o lume dominată de idei eronate, distorsionate de tot ceea ce înseamnă realitatea pentru noi, fiind înconjuraţi de ignoranţi, într-o lume necunoscută şi totuşi cu atât de multe lucruri de oferit. Ştiinţa se ocupă astăzi cu tot ceea ce ar trebui să ne preocupe şi pe noi. Am începe să surprindem altfel informaţiile şi imaginile ce ne trec prin faţa ochilor în fiecare clipă, am fi tot timpul într-o stare de luciditate, noua noastră filosofie de viaţă ne-ar menţine într-o „stare creatoare”, devenind capabili să lucrăm cu propriile noastre concepte, să fim stăpânii unor idei unice, personale.

Viaţa, ca şi filosofia, reprezintă un tot atât de vast orizont, cu frumuseţile sale atât de simple la o primă vedere, dar atât de abstracte. Aşa cum spunea şi Platon, „participăm la spectacolul stelelor, soarelui, bolţii cereşti” iar acesta ne dă „impulsul cercetării universului”. Totul este să încercăm să înţelegem cu propria noastră conştiinţă tot ceea ce gravitează în jurul nostru, făcând abstracţie de egocentrismul negativ şi împărtăşind descoperirea succesivă celorlalţi.

Mulţi dintre noi preferă să nu se mai gândească la multe aspecte ale vieţii. Oamenii devin comozi şi preferă să îşi trăiască viaţa în rutina obişnuită fără să îşi mai pună întrebări care necesită timp de gândire şi ani de studiu.

Viaţa este un joc al absurdului şi al sensului. Nu poţi afirma cu tărie că dacă ţi-ai dorit ceva cu putere s-a şi realizat şi că soarta sau destinul nu a avut nici o legătură cu acest lucru. În fiecare zi ni se întâmplă lucruri care mai de care mai spectaculoase sau, deopotrivă, trăim într-o rutină enervantă. Acestea ne fortează să gândim totuşi că lucrurile se întâmplă cu un sens şi că cineva ne ghidează viaţa. În acest fel căutăm să găsim un vinovat pentru problemele care ne înconjoară.

După mine, dragostea de înţelepciune este o ştiinţă care te îndeamnă să te cunoşti pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi. Fără ea am duce o viaţă bazată doar pe rutină, pe probleme care privite într-un concept mai larg par banale. Am duce o viaţă bazată pe acceptarea unei condiţii inferioare fără să aspirăm la o cunoaştere mai profundă a noastră şi a lumii care ne înconjoară.

…sau poate este doar un gând de teamă pentru schimbare prefixului, și dacă este, îl accept spre o analiză viitoare. Bun venit 30, aștept cu interes provocările ce mi le vei aduce!

… de toamnă

Plouă amar, iar eu mă las învăluită de stropii mari şi grei ce se topesc înfricoşaţi în întunericul din jurul meu. Privesc uluită ploaia măruntă, rece, ţesută maiestuos ca o pânză de apă, ca o ceaţă deasă, împiedicându-mă să văd dincolo de ea. Tresar la mângâierile de gheaţă ale picurilor de ploaie, şocuri pentru pielea mea caldă, pentru obrajii mei fierbinţi, iar mâna mea caută atingerea unui strop binecuvântat.

Şi iată, din cel mai îndepărtat colţ al cerului, s-a rupt un fir de apă, un bob de veselie tremurând. Era stropul meu. Am simţit asta atunci când s-a oprit în palma mea, fremătând de bucurie. Avea să fie stopul meu pentru câteva clipe şi ştiam că trebuie să profit de el. Sclipirile sale întrerupte îmi dau de înţeles că vrea să-mi spună despre el.

– Eu sunt un colţ de cer, începu el timid, iar eu, fascinată, îmi apropii tot mai mult urechea de el, temându-mă să nu pierd vreo şoaptă de-a sa. Am venit pentru tine, ştiai? Ţi-ai dorit să fiu al tău, iar toamna ţi-a ascultat gândul. O să dispar repede, am să mă strecor încet printre degetele tale.

– Stai! Spune-mi, spune-mi te rog despre tine…

– … sunt o fărâmă de speranţă şi am călătorit pe spatele balenei albastre, prin imensele oceane de vise ale lumii, am văzut şi abisurile mării şi soarele de foc al tropicelor. Am văzut peşti coloraţi, dar şi caracatiţe de cerneală, înconjurate de meduze supărăcioase. Am văzut lumea… oraşe murdare şi colţuri feerice pline de viaţă. Purtat de un dor ascuns, m-am trezit pe tărâmurile îngheţate ale Antarcticii, preschimbat într-o delicată steluţă argintie de nea. Mi-era frig şi-am încercat să ajung la fiinţa asta din faţa mea. O zână bună m-a văzut pe nasul cald şi umed al ursului, dar vai… a strănutat! Şi m-am ridicat tot mai sus spre aurora boreală, care mă atrăgea spre culorile ei de nedescris. Un vânt sălbatic m-a trezit din dulcea plutire, înghiontindu-mă în speranţa că-mi va fura frumuseţea mustăţilor de gheaţă. Bătrânul nor cuprins de milă m-a luat sub aripa lui, şi iată-mă, sunt aici trimis de toamnă să-ţi vestesc imensitatea cerului, nemărginirea pământului, chipuri de oameni; melancolia de toamnă.

%d blogeri au apreciat asta: