Feeds:
Articole
Comentarii

Spovedanie

M-am așezat în fața ta, foaie albă, ca să-mi scriu, mie să-mi scriu, da… Și mi-e teamă că există posibilitatea de a nu mă înțelege, așa cum o fac unii oameni.

Mi-e teamă, hârtie, de mine, de ceea ce sunt eu și de forța mea; realizez că într-o zi aș putea să mă distrug singură din cauza unor priviri, cuvinte, motive neînțelese. Știi la ce mă refer?… la faptul că nu mă pot face înțeleasă, dăruiesc prea multă iubire acestei lumi care o percepe altfel făcându-mă să sufăr; și-acum mi-e teamă că voința m-ar putea părăsi într-o zi din cauza indiferenței mele, că valtoarea acestei lumi m-a prins în mijlocul ei și m-a făcut să mă schimb.

Am uitat să mai privesc cum natura moare și reînvie în jurul meu și nu e vorba de romantism, de a fi un copil visător, ci vreau să-ți recunosc, hârtie, că prinsă în jocul vieții uit că în mine există ceva superior omenescului, uit de minuni complăcându-mă cotidianului, cu efemeritatea acestei lumi, nemaiîncercând să-mi depășesc limitele.

Mă adaptez celorlalți, îmi pierd identitatea… mă ascund. Mă implic în prea multe, vreau să le reușesc pe toate, iar așa… Toate aceste lucruri care par a fi nimicuri îmi conturează viața făcându-mă să-mi privesc acțiunile și viața mai atent, mai serios. Nu știu, hârtie. Sunt eu alta? Regăsesc în mine pe altcineva, deși simt că mai există ceva din acel Eu trecut. Ținându-se de mâini, zilele m-au prins în hora lor și m-au legat la ochi, încât n-am mai privit schimbarea. Odată cu dansul zilelor, viața mea prinde alte mișcări, un alt curs: mișcările unui dans nu sunt la infinit aceleași atunci când se schimbă și melodia. A câta oară se schimbă melodia în viața mea? Nu mai pot să o dansez de una singură.

Cine spune că nu poți? Tu? Nu cred, căci ți-ai demonstrat singură că te poți depăși, că poți dansa mai bine decât îți puteai închipui, știi de ce? fiindcă ai reușit să ajungi până aici.

Mă măgulești hârtie, vrei să-mi ceri prietenia astfel, căci majoritatea fac la fel. Și nu vreau vorbe ci cuvinte, mă înțelegi?

Ce ființă mai ești și tu în lumea asta?!

Ce ființă mai sunt și eu în lumea asta!? Da, hârtie, așa cum îmi spunea un bun prieten (cu care nu am mai vorbit demult, hy Jully Buzz :)) trebuie să am răbdare și voința de a-mi trăi viața și să nu iubesc decât dacă merită. Imaginația nu m-a părăsit, eu sunt propia mea imaginație. De aceea nu mai cred eu în destin… oribil este sentimentul că nu-ți mai aparții, că nu poți dirija lucrurile, că viața te conduce pe tine și nu tu pe ea. Am trecut și prin asta… am fost condusă de un sentiment ce-l credeam a fi cel mai frumos, iubirea… dar vai, hârtie, ce durere când descoperi că iubirea nu e pentru tine, e doar pentru cei cu adevărat norocoși, iar pe restul… pe restul îi omoară.

Urmează ce simți, nu-ți fie teamă. Eu sunt tu și tu ești eu, deci ai toată puterea mea, voința mea. Tu hotărăști ce faci, nu-mi spune „nu știu”, „nu pot”. Încearcă a înțelege cursul acestei vieți, s-o faci să te asculte cu toate caracteristicile ei de infamă, de perfidă, de frumoasă… De ea nu te înțelege pe tine, încearcă tu s-o înțelegi. Controleaz-o. Ești singura care știe cine ești și spre ce locuri te îndrepți. Cât despre iubire… și eu am suferit… cândva aveam prieteni, acum stau singură în fața ta și nu pot să nu mă întreb ce vei face după ce mă vei scrie… mă vei arunca oare sau mă vei păstra? și dacă mă vei păstra cum o vei face? Vei lăsa praful să se așterne peste mine?… of iubirea… nimeni nu o înțelege, nici cei pe care tu îi numești norocoși că o trăiesc.

Îmi ești prietenă, hârtie, și totodată nu. Eu nu mă pot întelege uneori, dar tu… tu nici atât. E un alt dans acum; muzica se poate schimba oricând.

Reclame

Mic dejun cu dragoste

Paine prajitaDin categoria surprizelor banale, dar de poveste, face parte și micul dejun dintr-o dimineață friguroasă de toamnă. Orice ai pregăti partenerului la micul dejun, poate lua o formă drăguță, care să-i aducă un zâmbet pe buze, chiar dacă soarele stă cu încăpățânare ascuns după norii cenușii. Oricum, să te trezești înaintea lui este deja o rutină, așa că de ce să nu profiți pentru a-i face și mai bună dimineața?!! 🙂

De data aceasta, eu am profitat de niște pâine feliată pe care am decupat-o cu foarfeca în formă de inimioare și pe care i-am servit-o prăjită alături de un ceai de lămâie. Pentru o pâine prăjită delicioasă, ai nevoie de 100 ml lapte, 2 ouă, 200 ml ulei și puțin zahăr. Mai întâi se înmoaie pâinea în lapte, apoi se dă prin ou bătut și se pune la prăjit în uleiul gata încins. După ce se rumenește și pe o parte și pe cealaltă se scoate pe o farfurie și se presară cu zahăr (după gust) cât timp sunt încă calde. Merg servite în orice combinație de ceai, de preferat unul puțin mai acrișor.

Mamei mele

Azi, mai mult ca oricând, se cuvine să-ţi mulţumesc pentru educaţia oferită şi pentru dragostea cu care m-ai crescut. Îţi mulţumesc pentru sprijinul, grija şi afecţiunea oferite în zilele petrecute prin spitale. Îţi mulţumesc că ai vrut mereu ceva mai mult de la mine, că ai ridicat ştacheta tot mai sus, pentru că ceea ce sunt azi ţi se datorează ţie. Îţi mulţumesc pentru că înainte de toate eşti prietena mea cea mai bună, cea cu care pot vorbi orice şi cea care îmi ghiceşte stările şi sentimentele chiar şi atunci când nu vorbim. Îţi mulţumesc că eşti mama mea. Sper să-ţi ofer mereu motive de bucurie şi mândrie.

Un 8 martie plin de căldură, dragoste şi bucurii.

„Orice început e greu”, spune un proverb german, dar când așteptarea lui este mare, iar emoția și mai și, greul acesta devine îndurător de frumos. Azi se fac 3 luni decând m-am mutat înapoi acasă, de fapt în „noua” casă (zic asta pentru că recent a trecut printr-un proces de renovare) și, precum unei femei care se transformă atunci când este bine îmbrăcată, frumos machiată, cu stil coafată și musai pe tocuri cui, renovarea asta se dovedeşte a fi un şir lung de operaţiuni complicate, costisitoare şi de durată.

În cazul unei renovări de la A la Z, cu standarde foarte ridicate în plan, pentru niște muritori de rând ca noi, căci puțini sunt cei ce se bucură de milioanele de euro ale părinților, această operațiune poate dura și ani de zile, dar este foarte important să nu pierdeți din vedere scopul și rezultatul final. În cazul meu, operațiunea renovare a început în urma cu 2 ani când am renovat baia. La acea vreme eram convinsă că cea mai bună strategie este să le fac în timp, pe rând, cameră după cameră. Ei bine, n-a fost cea mai inspirată alegere, astfel că, anul trecut am strâns pușculița pentru a renova restul apartamentului tot odată și pot spune că a meritat toate eforturile, dar să nu vă imaginați că am terminat, nici pe departe, căci a se înțelege prin acest renovat doar „îmbrăcat” în haine noi și cam atât. Urmează „machiatul”, „coafatul” și piesa de rezistență „tocurile”, cu alte cuvinte mobilatul, accesorizatul și nota personală de ACASĂ, și, mă repet (doar pentru că este cea mai importantă notă) odată intrați în hora asta, nu rebuie sa pierdeți din vedere rezultatul final, căci să ai casa mult visată necesită timp și bani în egală măsură. După un calcul estimativ, vă pot spune că în ceea ce mă privește la cei 2 ani, voi mai adăuga cu siguranță încă 2, unul dedicat „machiatului”, altul focusat pe „coafat” și alegerea potrivită de „tocuri”, și asta pentru că știu ce vreau și nu fac rabat de la calitate și inovativ.

Dacă e greu? Desigur! Frustrant? Nicidecum, cele mai frumoase amintiri de povestit nepoților! Dacă am vrut să fac compromisuri ca să termin mai repede? Da, de multe ori. Norocul meu este că am lângă mine omul care-mi împărtășește gândurile și mă susține în orice! Este obositor? Clar, da! Am vrut să strâng de gât câțiva muncitori? Nu doar o singură dată! Am stat trează nopți la rând făcând planuri peste planuri, peste planuri? De prea multe ori! Am plâns râuri? Și asta s-a întâmplat de prea multe ori! Merită stresul? CATEGORIC DA!

Mulți dintre noi ne dorim lucruri care mai de care și visăm la cai verzi pe pereți, însă atunci când vine vremea unei schimbări, parcă este în firea omului să se grăbească, doar ca să o facă și p-asta și să meargă mai departe. Ei bine, eu vă mărturisesc sincer că lucrurile bine făcute sunt cele mai de durată și frumoase lucruri, iar eforturile depuse în vederea realizării lor se merită pe deplin.

Astfel că… De unde începi și unde termini atunci când vrei un lucru bine făcut?!! Începi cu un vis și termini cu îndeplinira lui, fie că e vorba de achiziționarea sau renovarea unei case, de schimbarea unui job sau un business propriu, de o călătorie în jurul lumii sau de vacanța aia cu toți oamenii dragi lângă tine… totul până când îți spui bun venit în lumea tuturor posibilităților, căci lumea aia ești chiat tu!

visele-noastre

Pentru că am norocul să fiu înconjurată de mulți oameni buni și cu suflete mărinimoase, care mă răsfață care mai de care, sunt absolut convinsă că dacă ar fi să mi se întâmple ceva desprins parcă din filme, nu aș deraia de la viață din cauza susținerii lor. Printre acești oameni dragi se numără și „roșcata” mea care, de curând, mi-a făcut o dublă surpriză cinematografică, astfel că vă invit să poposiți aici, pentru impresii și păreri despre noul thriller psihologic apărut pe ecrane… nu de alta, dar nu îmi pot stăpâni năvala de cuvinte de laudă în fața interpretării lui Emily Blunt, ca să nu mai zic de revederea cu Edgar Ramirez 🙂

…și nu uitați, filmul apare în cinema din 7 octombrie și este distribuit de Freeman Entertainment.

fata-din-tren

După o pauză destul de măricică, dar scuzabilă parol 🙂 am revenit cu aer tomnatic (cu accente de vară) să vă recomand cu drag, mare drag, un film ce nu trebuie să lipsească de pe lista filmelor de văzut în această perioadă, anume Hands of stone cu Edgar Ramirez, Robert De Niro și Usher în rolurile principale. Și pentru că trebuie să mulțumesc tare de tot unei roșcate drăguțe pentru invitațiile de aseară, vă invit la ea-n ogradă să citiți și recomandarea 🙂

…și nu uitați, filmul apare în cinema din 9 septembrie și este distribuit de CineForum.

Lectură Vizionare plăcută!

hands-of-stone

deniVara aceasta s-a anunțat demult a fi una specială, vara în care aveam să devin mai bogată sufletește, vara în care unele prietenii aveau să devină mai frumoase, mai emoționante.„Prietenia” e un cuvânt foarte mare. Cere maturitate, cere devotament, cere sacrificiu. „Prietenia” nu se face pentru că „ce mișto este să ai oameni mulți pe lângă tine”. „Prietenia” se construiește în timp și cu foarte multă înțelegere. Astfel încât, având în vedere „portofoliul” personal de prietenii, mă consider un om foarte norocos, un om de-a dreptul bogat, cu o bogăție rară în timpul nostru, timpul neîntrerupt al alergărilor de colo-colo, al lipsei de prea mult timp personal.

Sunt înconjurată de mulți oameni dragi, minunați cu toții și atât de diferiți încât sufletu-mi este hrănit cu de toate. De departe una dintre cele mai frumoase și neașteptate prietenii este cea dintre pisicuțe, cei 3 mușchetari în varianta feminină. Katy și Deni sunt cele ce completează acest trio atât de frumos, cele care îmi sunt mai mult decât prietene, confidente, chiar mai mult decât ar fi putut fi 2 surori lângă mine dintotdeauna, sunt parte din mine, stânga și dreapta mea, fără de care nu pot spune că mă văd vreodată. Dacă acum ceva vreme am avut emoții mari și zâmbete largi pentru Katy, acum le-am retrăit pe toate pentru Deni. A mea Deni a zis și ea DA, DA-ul ăla de te cutremură și-l simți prin toate celulele, DA-ul ăla de-ți fulgeră instant prin minte toate amintirile care mai de care mai frumoase și mai emoționante, DA-ul ăla de te face să plângi râuri de fericire, și nu în ultimul rând, DA-ul ăla de dragoste și zâmbet cum numai ea știe să le afișeze. Îți mulțumesc draga mea că ești și ne inspiri, dar mai ales îi mulțumesc lui că este lângă tine și că te face atât de fericită!

Casă de piatră, a mea Deni cu al tău Cristi (aka Tami), o viață minunată și jucăușă vă doresc, plină de realizări cum știu sigur că o să fie, dragoste zâmbăreață, așa cum bine vă mai șade vouă, sănătatea de oțel să vă fie, iar înțelepciunea să nu vă trădeze niciodată.

%d blogeri au apreciat asta: