Team building cu aromă de masterchef – ep.2

După o absență destul de motivată (căci treaba cu renovatul e pe cât de entuziasmantă, pe atât de obositoare), revin cu povești, întâmplări și rețete pe care le-am arhivat și ținut la cald special pentru a le împărtăși cu voi. Astfel că încep, în ordine cronologică, cu partea a doua a aventurii trăite de turma smart 🙂

După trei luni și 13 zile de păscut intens pentru creșterea și dezvoltarea fiecărei blănițe de ovină de la prima experiență, ciobănașul smart și-a respectat promisiunea și, după o triere a oițelor albe și a celor negre, a răsplătit turma cu o aventură de neuitat pe aceleași meleaguri montane, Păstrăvăria Brătioara. Deși turma a fost în mare parte formată din aceleași oițe bârsane și același berbecuț masterchef, iar locurile au fost tot aceleași, povestea este diferită. Drumul lung a fost mai amuzant, priveliștilor de vis li s-a alăturat soarele zâmbitor, aerul curat a fost parcă mai îmbietor după ploile ce trecuseră pe acolo cu câteva ore înainte de sosirea oițelor, iar bulgărele de sare și apa rece de izvor au răsfățat pe deplin papilele gustative ale ovinelor.
Deși circulă un zvon cum că 13 ar fi un număr cu ghinion, în această poveste, pentru această turmă smart, 13 iunie a fost o zi cu totul specială. Ajunsă la apus de soare pe meleagurile păstrăvăriei, turma de oițe a fost întâmpinată cu multe zâmbete, pahare pline și furaje mediteranene atent pregătite de către berbecuțul masterchef: supă de midii, salată de calamar cu caracatiță la grătar, frigărui de creveți cu mozzarela, raci și midii la ceaun. Festinul a continuat până la crăparea de ziuă cu hore muntenești, pahare cu grade ridicate și ploi ce-au dansat în același ritm cu oițele fără de somn.

A doua zi, dis-de-dimineață, pe când unele oițe se duceau la țarc să-și odihnească ochii, altele se întorceau de la păscutul matinal, iar unele încercau să-și despăienjenească ochii pentru a se bucura de răsăritul montan, natura a bucurat pe fiecare în parte cu raze blânde și călduroase, cu zumzet și ciripit cum rar se mai aude, cu foșnetul inconfundabil al frunzelor din pădure și susurul pârâului rece de munte care străbate pe de-a lungul Păstrăvăria Brătioara. După un mic dejun copios, cu furaje care mai de care aromate, pentru toate gusturile bârsane și licori menite a trezi și ursul din hibernare, oițele s-au împărțit în grupuri, grupulețe pentru a da curs diferitelor activități oferite de relieful muntos, precum: mersul pe munte cu bicicleta, cu ATV-ul, enduro, vizitarea atracţiilor turistice din zonă, pe jos sau călare, gazdele punând la dispoziție cai bine antrenaţi, chiar și pescuitul de păstrăvi pe pârâul Brătioara sau în bazinele special amenajate ale păstrăvăriei.
După activitățile consumatoare de energie, turma smart s-a ospătat din belșug cu păstrăv prăjit cu mămăliguță, costițe preparate în sos de vin roșu, faimoasa tartă de migdale (a cărei rețetă o găsiți în ep.1) și pahare gradate care au concurat cu soarele sclipitor de pe cer și briza specifică locului 🙂

Odată cu lăsarea serii, berbecuțul a adunat toată turma în jurul proțapului unde a încântat privirile oițelor și, totodată, și-a adjudecat titulatura de masterchef cu un miel miresmatic ce se perpelea la foc domol. Momentul degustării a fost unul încununat de versuri muntenești menite a face furajele să alunece lin în burțile oițelor și păhăruțe mici, dar pline cu apă tare. După câteva ore de copite dansante și discuții care mai de care amuzante oiță-la-oiță, tuma s-a retras în stâna frumos amenajată spre a se odihni pentru drumul lung ce urma să vină următoare zi.

În cea de-a treia zi, unele oițe s-au bucurat în continuare de un mic dejun și prânz specific muntenesc (mulțumită berbecuțului masterchef), înainte de a porni la drum, altele însă au plecat în zorii dimineții, când abia se crăpa de ziuă, iar peisajele sărutate de soarele roșiatic de răsărit, parcă erau desprinse din povestea lui Heidi, fetița munților.

După 3 zile de poveste, 3 peripeții bifate (secrete de altfel 🙂 ) și 3 festinuri în stilul specific a la masterchef, oițele bârsane, în frunte cu al lor ciobănaș smart, și-au luat la revedere de la gazde și au pornit la drum cu promisiunea că se vor întoarce curând pe meleagurile Păstrăvăriei Brătioara.

 

*Această poveste este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

Vacanța de vis

Nu e nevoie să străbaţi mii de kilometri şi să scoţi din buzunar mii de euro pentru o vacanţă de vis. România are suficiente locuri care merită a fi vizitate și unde te poţi relaxa în timpul concediului. De la dealurile line până la munţii scăldați în nori, de la viile pictate parcă de un maestru desăvârșit până la pădurile romantice de brad, de la verzile păşuni mioritice până la râulețele de apă cristalină, țara noastră oferă o colecţie impresionantă de peisaje feerice.

Anul acesta noi am vrut relaxare și am avut parte de mai mult decât ne-am fi așteptat 🙂 Pentru început am poposit la „Hanul Cu Ursi” și nici că ne-a părut rău. Complexul a fost inaugurat anul acesta și este situat la aproximativ 7 km de orașul Sinaia, pe drumul național Dn71 Târgoviște – Sinaia, la circa 800 m de Mănăstirea Înălțarea Domnului. Zona montană prezintă un potențial natural deosebit de important datorită poziționării într-un cadru fără aglomerații urbane, în proximitatea pădurii (iar dacă ai norocul nostru, să te duci în cursul săptămânii și să nu mai fie nimeni altcineva cazat, vei beneficia nu doar de toată atenția, ci și de răsfăț maxim din partea personalului). Noi am poposit 3 zile la han și am dormit ca doi copii, ne-am bucurat de ciripitul rândunicilor și de luciul brazilor sub razele soarelui mai blând ca cel din Capitală, am mâncat bunătățiuri special gătite pentru noi (cei mai buni și mai ieftini papanași mâncați vreodată, la care s-a adăugat servirea în cameră), am râs și ne-am încărcat bateriile la refuz.

După aerul rarefiat de munte ne-am îndreptat spre cel sărat de la Slănic Moldova. Deși inițial am fost sceptici, în ideea în care „e o stațiune pentru oameni de vârsta a 3-a, a 4-a”, am rămas foarte frumos surprinși. Am vizitat izvoarele renumite de ape carbonate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice și oligominerale, am făcut apovizionarea de la 2 dintre cele mai populare, am văzut cascadele și peisajele minunate care le îmbracă, am poposit și la o păstrăvărie drăguță unde am stabilit că vom reveni și altădată, ne-am plimbat piciorușele pe tot traseul balnear și-napoi, dar cel mai și cel mai lucru a fost masajul. (Știu…, și în București se fac masaje, dar credeți-mă, mai rar om priceput în arta masajului de relaxare.)

La întoarcere am făcut un mic popas la Târgu Ocna, pentru o vizită rapidă a Salinei din masivul de sare Vâlcele-Slătinele. Baza de turism precum și obiectivele turistice din mină sunt  amplasate la 240 m adâncime, iar accesul se face pe un plan înclint, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei. Turiștii beneficiază de serviciile unui cadru medical și ale unui profesor de sport și de un cabinet medical dotat cu aparatură de specialitate pentru intervenții de urgență, iar programul de tratament cuprinde: odihnă, gimnastică medicală generală și respiratorie, jocuri distractive și sportive, plimbări, precum și alergări cu caracter de antrenament moderat la efort. Din păcate, dintre toate serviciile oferite, noi ne-am bucurat, în mod rapid și friguros, doar de plimbarea în ritm alert (și nu din cauză că restul nu ar fi fost accesibile turiștilor, ci datorită tricourilor cu mânecuță scurtă 🙂 ) Totodată, demn de menționat, Biserica „Sfânta Varvara” – singura biserică din Europa construită aproape integral din sare.

Pentru noi a fost un concediu relaxant în care ne-am simțit foarte bine și deja am hotărât că vom reface traseul cât de curând 🙂
Vacanță plăcută celor ce urmează să se bucure de timp liber!

Platoul Bucegilor

Unii dintre cei mai frumoşi munţi înalţi ai Carpaţilor Meridionali sunt Bucegii. Vârful Omul, cu cei 2.505 m ai săi, se înscrie în elita culmilor de peste 2.500 m din Carpaţii României. Uşor de ajuns, pe DN 1 din Buşteni sau din Sinaia, Bucegii pot fi „escaladaţi“ cu cele două cabine care au ca punct terminus platoul. Cu toate că verticalitatea masivului este covărşitoare şi sălbaticia sa este dominată de crucea Caraimanului, jos nu găseşti liniştea necesară datorită traficului intens şi mulţimii de turişti veniţi pe Valea Prahovei. În schimb, sus pe platou, mai ales în timpul săptămânii liniştea este atotstăpânitoare astfel încât se poate admira panorama ce înconjoară Bucegii…

Citește mai multe pe www.prietencunatura.ro

Muzeul tehnicii populare Sibiu

La numai cativa kilometri de Sibiu se afla Dumbrava Sibiului. Cum ii spune numele, este o padure intinsa in care copacii parca nu mai imbatranesc. Esente de tot felul, mai ales foioase mici, iti dau impresia de tanar si de proaspat, impresie ajutata de clima destul de blanda datorita careia inverzirea Dumbravii se produce mai devreme, iar caderea frunzelor este impinsa tarziu in toamna. Desi sunt multe locuri in Romania unde imi doresc sa ma aflu toamna tarziu, nicaieri nu am vazut culori ruginii- aurii mai frumoase. Suprafata pe care se intinde, de 96 hectare, este ca un medalion in mijlocul padurii. Ideea infiintarii unui muzeu al tehnicii taranesti apartine lui Cornel Diaconovici, membru al „Astrei” care, la sfarsitul secolului al XIX- lea a sustinut necesitatea infiintarii unui muzeu in aer liber in care sa se pastreze trecutul mosilor si stramosilor nostri.

Abia in 1962, cu aprobarea Academiei Romane, acestui muzeu i-a fost alocata suprafata amintita, care a fost „populata ” cu casute si tehnica populara. O plimbare prin muzeu inseamna o adevarata proba maraton deoarece aleile au lungimea totala de 10 km. Abia seara, dupa ce te-ai cocotat pe toate delusoarele pe care sunt situate casutele si ai privit tot felul de „ajutoare” din gospodaria taranilor, simti ca esti obosit. Oboseala se mai alina la un pahar cu vin care insoteste bucate taranesti sub ultimele raze ale soarelui.

Romania ilustrata

Pe aceasta cale voi incerca sa va prezint cateva locuri ce merita vizitate in tara noastra.