Hora românească pe 12 roți

La începutul săptămânii, fără să fie programat în prealabil, am ajuns fugitiv pe la Gara de Nord și mare mi-a fost mirarea să văd ceva frumos pe șinele căii ferate de la noi. O locomotivă ce aștepta în silenzio stampa semnalul operatorului CFR pentru a porni la drum, mi-a stârnit curiozitatea prin modul în care arăta.

Dacă până acum majoritatea trenurilor erau „inscripționate” cu fel de fel de mesaje vulgare aparținând unor oameni talentați în mânuirea spray-urilor graffiti, dar nu foarte apreciați de majoritatea călătorilor, de această dată, locomotiva cu pricina afișa cum nu se putea mai frumos hora românească 🙂

Ulterior, condusă de sentimentul curiozității, am aflat că locomotiva HORA, botezată astfel de artistul vizual Carmen Nistor datorită motivelor transpuse de pe costumele populare românești pe exteriorul locomotivei electrice, este rezultatul colaborării dintre CFR Călători, operatorul național de transport feroviar călători, Policolor, cel mai longeviv brand românesc de lacuri și vopsele și Carmen Nistor, artist vizual, pasionat de transpunerea culorilor și motivelor românești pe suprafețe neconvenționale. Proiectul Moving Art – HORA este parte a campaniei Redescoperă Culorile României și se bucură de susținerea Policolor și CFR Călători, două branduri românești cu tradiție, care vor aduce în premieră culoare și un transport prietenos călătorilor. Proiectul promovează într-o manieră inedită, tradițiile românești aducându-le în atenția tuturor într-o formă neconvențională, dar atractivă. Pentru realizarea proiectului, artistul vizual și-a mutat atelierul de pictură în Depou și, în timp record, a finalizat pictura de peste 150 mp, folosindu-se exclusiv de pensulă.

Și da, recunosc că poate pentru unii dintre voi această postare reprezintă deja o știre „fumată”, având în vedere că primul traseu al locomotivei a fost efectuat în data de 1 iulie a acestui an, dar eu am aflat abia zilele trecute și sunt convinsă că mai sunt câțiva care nu știu despre „vedeta” din Gara de Nord, care de acum a intrat în componența trenurilor care circulă pe Valea Prahovei.

 

Azi am întâlnit bunul simț la superlativ

Nu există o definiţie exactă şi cuprinzătoare a „bunului simţ”, însă cugetările despre această calitate abundă din plin. La prima vedere se poate spune că „bunul simţ” reprezintă capacitatea omului, bazată pe viaţa cotidiană de a judeca şi de a aprecia just oamenii, lucrurile şi evenimentele în scopul de a trăi viaţa frumos fără a pricinui suferinţă sau disconfort semenului de relaţionare. Cu alte cuvinte înseamnă atitudinea de a respecta nişte reguli de convieţuire bazate pe principiul „ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.

Această ştiinţă a „bunului simţ” este dusă la rang de artă pentru fiecare dintre noi. Nu există niciun om în lumea asta care să nu ştie ce înseamnă fericirea sau bunul simţ pentru el însuşi, aşa cum nu există nici prea mulţi oameni care să înţeleagă că propria definiţie a fericirii sau a bunului simţ nu înseamnă nimic sau înseamnă prea puţin pentru restul oamenilor din lumea asta. Bazat pe acest mod de gândire, se poate afirma că „bunul simţ” este o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe a respectului pentru cei din jur. Aşadar trebuie să existe un bun simţ în orice civilizaţie. „Bunul simţ” nu este un instant, nu este dat de undeva şi nu este dobândit nici măcar ereditar. „Bunul simţ” se învaţă, iar responsabilă pentru deprinderea lui este chiar persoana în cauză. Evident, acest lucru depinde de educaţia primită în familie, iar mai apoi de cultivarea progresivă în sistemul de învăţământ. Realitatea demonstrează însă că educaţia primită nu constituie neapărat o garanţie sigură că o persoană va face bine în momentele de provocare.

Acestea fiind spuse, azi am avut marea surprindere de a da nas în nas cu bunul simț la superlativ. Atunci când speranțele mele în capacitățile și abilitățile tinerei generații erau din ce în ce mai mici, s-a întâmplat  ca cineva să mă surprindă plăcut. Azi, în jurul orei 18,30 când toată lumea își grăbește pasul ostenit de muncă spre casă, la stația de metrou cea mai aglomerată, alerg să prind un metrou la fel de aglomerat și din stângăcie lovesc ușor peste umăr o fată/puștoaică (în ziua de azi îmi e din ce în ce mai greu să-mi dau seama de vârstă) care era postată în ușa metroului. Gâfâind, îmi cer scuze pentru pățanie și încerc să mă scuz, însă mare surpriză mare replica ei: „stai linștită, eu îmi cer scuze pentru că stăteam în ușă!”, spusă pe un ton cât se poate de serios, după care mă întreabă dacă sunt ok și încearcă la rându-i să se scuze, spunându-mi că „așa se întâmplă când este prea full metroul”.

Uşor paradoxal, chiar dacă preocuparea pentru sine sau pentru ceilalţi este mică, atât timp cât este egală, produce mai mult bun simţ decât preocuparea lipsită de echilibru dintre cele două. Este mai puţin gravă preocuparea în exces faţă de ceilalţi, dar în acest caz riscul de a se produce efecte de lipsă de bun simţ apare la ceilalţi. Echilibrul între preocuparea pentru sine şi preocuparea pentru ceilalţi livrează bun simţ.

Azi a fost o zi în care mi s-a oferit un zâmbet sincer… iar dacă se întâmplă să citești asta, îți mulțumesc, draga mea 🙂

 

En Vogue

Deși nu am scris atât de mult până acum despre modă sau „must have-uri”, azi am rămas chiar impresionată de o colecție pur și simplu răpitoare de pe unul dintre site-urile de profil pe care l-am descoperit de curând, dar care m-a cucerit pe loc.

Lucrate din piele naturală, cu o inspirație de invidiat, lucrurile de pe LaMuseChic sunt de o frumusețe și calitate rară și deși prețurile sunt puțin piperate, își merită valoarea.

Așadar, spor la cumpărături! 🙂

Cea mai frumoasă declarație de dragoste

Mi s-a spus demult că cea mai frumoasă declarație de dragoste vine din inimă pentru inimă, din suflet pentru suflet, dintr-o mare prietenie, pentru o mare iubire.

Dragostea în formele ei se învață cu siguranță într-un mod non-formal. Prin limbajul trupului, prin gesturi și priviri, prin împreunarea degetelor când o ții de mână pe acea persoană atât de dragă, prin gustul buzelor când o săruți, prin fiorii care îți macină trupul și te face să tremuri aparent fără motiv.

Oare fluturii din stomac și golurile de aer de unde vin? O fi dragostea un fenomen? Dacă toți trăim în aceste momente doar o urmă a romantismului și nu-l mai avem pe al nostru propriu? De ce simți că iubești? Cine a inventat iubirea? Să încercăm să răspundem la aceste întrebări ar fi probabil de zeci de ori mai multe răspunsuri pe care, voit sau nu, ne facem că putem trece peste sentimente și râdem… dar nu cu râsul nostru. Părerea mea este că omul nu iubește cu inima, ci cu sufletul. Inima este probabil centrul de greutate al sufletului. Este pusă cu un scop în mijlocul trupului. Inima este un „țap ispășitor” invocat de toți, „îți dăruiesc inima!”. În fapt, când iubești îți dăruiești sufletul. Te dăruiești și aparții.

…și cred eu că această reclamă spune toate astea, nu degeaba a strâns 1.607.210 aprecieri în doar 5 zile

Bărbatul şi femeia în dragoste

Bărbaţii şi femeile sunt diferiţi. Nu sunt mai buni sau mai răi – sunt diferiţi. Toată lumea ştie asta, dar foarte puţini oameni, şi mai ales foarte puţini bărbaţi, sunt dispuşi s-o recunoască. Singurul lucru pe care îl au în comun este faptul că aparţin aceleiaşi specii. Studiile arată că suntem mai degrabă un produs al propriei noastre biologii, şi nu victime ale clişeelor sociale. Suntem diferiţi pentru că şi creierul nostru este structurat diferit. Acest lucru ne face să percepem lumea în mod diferit, având valori şi priorităţi diferite. Nu mai bune sau mai rele – diferite.

Singurul lucru comun care a rezistat încă de la facerea lui Adam şi Eva, pare a fi dragostea faţă de sexul opus şi plecând de la acest reper, de-a lungul timpului, mulţi şi-au tocit peniţa încercând să exprime în cuvinte şi metafore care mai de care un sentiment fără sfârşit. Victor Hugo spunea că „Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.” , „Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese.”

Şi pentru că mă declar iremediabil îndrăgostită de această stare îmi place să citesc despre tot felul de iubiri, dar cea mai elocventa scriere, consider eu, aparţine lui Jacques Salome, în „Declaraţia drepturilor bărbatului şi femeii în dragoste”.

Să te întâlnesc, fără să te reduc,
Să te doresc, fără să te iau în posesie,
Să te iubesc, fără să te invadez,
Să îţi vorbesc, fără să mă trădez,
Să te păstrez, fără să te devorez,
Să te ajut să creşti, fără să te pierd,
Să te însoţesc, fără să te ghidez,
Şi să fiu astfel eu însumi,
În miezul tainei tale.

şi varianta originală care sună mult mai bine, ca orice original de altfel.

Déclaration des droits de l’homme et de la femme à l’amour

Te rencontrer sans te réduire,
Te désirer sans te posséder,
T’aimer sans t’envahir,
Te dire sans me trahir,
Te garder sans te dévorer,
T’agrandir sans te perdre,
T’accompagner sans te guider,
Et être ainsi moi-même
Au plus secret de toi.

Maimuţa fotograf

Micuţul din imagine ştie să focalizeze singur aparatul foto şi face fotografii excelente.
Ben Britton, stăpânul maimuţei de 20 de luni supranumită I.J. (Indiana Jones), este regizorul emisiunii „Wildlife Animal Encouters şi dresează tot felul de animale pentru apariţii în filme, informează Daily Telegraph.

Mai multe pe ziare.com

Un cocoș a devenit găină

Cică, neavând ce face, câțiva cercetători din cadrul ONU au început să studieze cazul unui cocoș care și-a schimbat sexul după ce toate celelalte păsări dintr-o fermă din Toscana au fost mâncate de o vulpe. Proprietarul fermei a declarat că acesta a fost un cocoș roșcat de când a ieșit din ou și până înainte de razia vulpii. La doar câteva zile după ce s-a întâmplat acest lucru însă, proprietarul a observat că cocoșul a început să ouă și chiar să încerce să așeze ouăle sub el pentru a le cloci și a se adapta la noul mod de viața, informează Web.orange.co.uk, citat de ziare.com.

În urma acestor evenimente, cercetătorii ONU încearcă să studieze o mostră de ADN a păsării, pentru a încerca să descopere ce a produs această schimbare neobișnuită.

„Ar putea fi vorba de o genă primitivă de supraviețuire. Din moment ce toate găinile din ogradă fuseseră ucise, gena aceasta ar fi putut determina modificarea de sex, pentru ca cocoșul să se asigure că specia lui va fi perpetuată”, a spus unul dintre experți.

Yeti şi unicorni, în cea mai bizară grădină zoologică din lume

Grădina zoologică conține 250 de animale împăiate, dar și o rochie a prințesei Diana.

Din afară, grădina zoologică este un depozit ca oricare altul, sediul casei de licitații Duke’s. Înăuntru poți vedea capete micșorate de maimuțe, miei siamezi uniți la cap, un sicriu de mătase cu corpul unui băiat din Congo, în vârstă de 16 ani (cu un cap de elefant cusut de corp) și multe alte obiecte stranii…

Muzeul s-a deschis acum 45 de ani, dar Ball l-a cumpărat în 2001, când era deja plin cu relicve de război, figuri de ceară și animale împăiate.

Cele mai ciudate obiceiuri sexuale din întreaga lume

Gugălind într-o zi am dat peste ceva interesant… ciudățenii de natură sexuală. Iată  câteva dintre cele mai ciudate obiceiuri sexuale din întreaga lume, într-un top întocmit de ”20 minutos.es”.

Meseria de deflorator
Potrivit legilor insulei Guam, din Oceanul Pacific, virginele nu au voie să se căsătorească. Din această cauză, există bărbați angajați în meseria de deflorator, a căror slujbă este să călătorească prin întreaga insulă și să defloreze virginele. Pentru serviciul făcut, bărbații sunt plătiți de femei.

Salutul între bărbați
Bărbații care fac parte din tribul Walibri, din Australia centrală, nu se salută dând mâna unul cu celălalt, ci se apucă reciproc de penisuri.

Martorii romani
Romanii, când erau chemați ca martori la judecătorie, își țineau mâna pe penis și pe testicule pentru a dovedi că mărturia lor este adevărată și că jură … pe ce au mai scump.

Decapitare pentru masturbare
În Indonezia, pedeapsa pe care o primesc bărbații care se masturbează este decapitarea.

Mireasă ”încercată„ de socru
În tribul Aranda, din Austalia centrală, mireasa trebuie să petreacă prima noapte în compania socrului. Abia apoi aceasta rămâne alături de soț.

Ginecologul, în oglindă
În Bahrein, un medic ginecolog poate consulta o femeie numai dacă îi privește organele genitale în oglindă, fiind strict interzis să le privească direct.

Adulter permis
În Sparta antică, adulterul era permis numai dacă femeia își găsea un amant mai înalt și mai robust decât propriul soț.

Luna și sânii mari
Femeile din Napoli ieșeau goale din casă noaptea, cu credința că lumina lunii ajută la creșterea sânilor.

Femei cu sâni mici şi piele păroasă
Când îşi formau haremul, vechii arabi ocoleau femeile cu sânii mari şi pielea albă. Ei alegeau tinere cu sâni mici şi fermi şi cu pielea măslinie şi păroasă, fiind convinşi că femeile care aveau aceste caracteristici erau cele mai bune amante.

Prima noapte, în văzul mamei
În Cali, Columbia, femeia trebuie să petreacă prima noapte de amor în aceeeași cameră cu mama sa, pentru ca aceasta să confirme existența unui act procreator.

Zoofilie acceptată
În Liban este permis bărbaților să facă sex cu un animal, cu condiția ca acesta să fie femelă. Dacă este mascul, bărbatul poate primi pedeapsa capitală.

Sex cu mama și fiica
În Santa Cruz, Bolivia, este interzis ca un bărbat să facă sex în același timp cu cu o femeie și cu fiica acesteia. Nu se spune însă nimic despre cazul în care bărbatul face sex, pe rând, cu cele două.

Biciuit de prostituate
Poetului englez Algernon Charles Swinburne (1837-1909) îi plăcea să fie biciuit de diverse prostituate, complet dezbrăcat, și obișnuia să întrețină relații sexuale cu un călugăr îmbrăcat în femeie.

Leonardo da Vinci şi Giacomo Caprotti
Unul dintre cei mai cunoscuţi artişti ai tuturor timpurilor s-a îndrăgostit iremediabil de unul dintre elevii săi, Giacomo Caprotti. Leonardo nu vorbea niciodată despre sexualitatea sa, însă toţi îi cunoşteau preferinţele sexuale care se îndreptau spre tineri bărbaţi.