Ploaie de august

Mă uimesc tunetele ce le varsă cerul de august. Un strop din ploaie a căzut cu zgomot surd şi mi-a distorsionat imaginea înecată în noroi şi lacrimi triste. Ploaia se chinuie să treacă parcă dincolo de geamul aburit şi să-şi continuie nestingherită drumul spre sufletul meu care se zbate între monotonie şi lumina unei raze timide ce începe să se reflecte în obiectele din jur pe care, deodată, am început să le simt altfel… sentimente agăţate pe sârmă. O ploaie de sentimente mi-a rămas…

„Unii oameni se plimbă prin ploaie, alţii doar se udă.” (Roger Miller)