Am auzit că fiecare copil se naşte cu o lumină în suflet şi odată ce creşti lumina aceea se stinge. E ca şi cum totul s-a năruit. Ai nimicit toate valorile morale păstrate din copilărie. Dar ştiai asta, nu? E întipărită pe faţa ta indiferentă. Sunt puţine lucruri care îţi mai atrag sufletul. Ai vrea uneori să-ţi cuprinzi în singurătate sufletul, dar nu-l mai recunoşti, iar el nu ţi se mai descoperă ca altădată când plângeaţi împreună. Iubeşti fiecare amintire frumoasă din sufletul tău, dar emoţiile de atunci nu-ţi mai mişcă nici o fibră din trup. Poate că trecutul nu face decât să te ţină pe loc. Trebuie să uiţi cine ai fost ca să poţi devein ce vei fi. Când ai plâns ultima oară?… Nici zâmbetul nu-ţi mai e acelaşi.
În fiecare zi mă îndepărtez de mine şi mă adaptez unor legi noi. Sufoc încet copilul din mine şi poate abia acum încep să trăiesc cu adevărat…
